ATUNCI I-AM CONDAMNAT PE TOTI LA MOARTE – 1972

Distributie:
Amza Pellea, Cristian Sofron, Ion Besoiu, Gheorghe Dinica, Ioana Bulca, Octavian Cotescu, Iurie Darie, Clara Sebok, Eugenia Bosanceanu, St. Mihailescu Braila, Segiu Nicolaescu, Ernest Maftei

Detalii:
Scenariu: Titus Popovici
Regia: Sergiu Nicolaescu
Imaginea: Alexandru David
Muzica: Tiberiu Olah
Coloana sonora: Anusavan Salamanian
Decoruri: Marcel Bogos
Costume: Hortensia Georgescu
Montaj: Iolanda Mantulescu

In 1964 sau ’65 eram la Paris lucrand pentru firma Franco-London Film la scenariul “Castelul din Carpati” inspirat din romanul lui Jules Vernes. Eram cu un colectiv de 5-6 autori francezi printre care si Cristian Jacque(regizorul). Filmul urma sa fie realizat in Romania. Din partea romana mai fusese trimis si scriitorul Titus Popovici pe care nu-l cunosteam personal.
Intr-o seara, pe malul Senei i-am povestit lui Titus un subiect care ma preocupa. I-a placut si m-a intrebat daca poate sa scrie o nuvela, cu mentiune ca este dupa o idee de Sergiu Nicolaescu. Un an mai tarziu a aparut nuvela “Moartea lui Ipu” care a luat premiul Academiei din acel an. Nu era mentioant faptul ca este dupa o idee de S.N.
Terminasem « Mihai Viteazul » si aveam chef de un film de arta. Am luat nuvela si am plecat la Munchen unde am scris direct scenariul regizoral. Nuvela era exceptional scrisa, dar trebuie sa recunosc ca si ideea era extraordinara.
Am predat scenariul la directoarea Studioului de la Buftea, iar aceasta mi-a spus ca si Lucian Pintilie doreste sa ecranizeze acelasi lucrare. Am vorbit cu Titus. Nu era interesat de adaptare si lasa studioul sa decida cine face filmul. Eu aveam o dovada, de care Titus uitase, ca nuvela avea la baza o idee ce-mi apartinea. Asa am reusit sa fac filmul.
Actiunea filmului se petrece in ziua si noaptea lui 23 august 1944, lucru diferit de nuvela. Am gandit un film despre lasitatea umana si resorturile care o determina, intr-o poveste avand ca personaje centrale un copil de 8 ani si pe nebunul satului. In film se impleteau multe dintre amintirile copilariei mele.
Filmul a iesit bine, cu un Amza in mare forma.

Descriere:
In 1964 sau ’65 eram la Paris lucrand pentru firma Franco-London Film la scenariul “Castelul din Carpati” inspirat din romanul lui Jules Vernes. Eram cu un colectiv de 5-6 autori francezi printre care si Cristian Jacque(regizorul). Filmul urma sa fie realizat in Romania. Din partea romana mai fusese trimis si scriitorul Titus Popovici pe care nu-l cunosteam personal.
Intr-o seara, pe malul Senei i-am povestit lui Titus un subiect care ma preocupa. I-a placut si m-a intrebat daca poate sa scrie o nuvela, cu mentiune ca este dupa o idee de Sergiu Nicolaescu. Un an mai tarziu a aparut nuvela “Moartea lui Ipu” care a luat premiul Academiei din acel an. Nu era mentioant faptul ca este dupa o idee de S.N.
Terminasem « Mihai Viteazul » si aveam chef de un film de arta. Am luat nuvela si am plecat la Munchen unde am scris direct scenariul regizoral. Nuvela era exceptional scrisa, dar trebuie sa recunosc ca si ideea era extraordinara.
Am predat scenariul la directoarea Studioului de la Buftea, iar aceasta mi-a spus ca si Lucian Pintilie doreste sa ecranizeze aceeasi lucrare. Am vorbit cu Titus. Nu era interesat de adaptare si lasa studioul sa decida cine face filmul. Eu aveam o dovada, de care Titus uitase, ca nuvela avea la baza o idee ce-mi apartinea. Asa am reusit sa fac filmul.
Actiunea filmului se petrece in ziua si noaptea lui 23 august 1944, lucru diferit de nuvela. Am gandit un film despre lasitatea umana si resorturile care o determina,in poveste avand ca personaje centrale un copil de 8 ani si pe nebunul satului. In film se impleteau multe dintre amintirile copilariei mele.
Filmul a iesit bine, cu un Amza in mare forma.

 

Skip to top 

Copyright © 2010 - 2017 Sergiu Nicolaescu | Nomenius trademarks' guardian